E ora 12.30. Noi, cei cu Spirit Romanesc, ne adunam in fata blocului A al Universitatii Tehnice de pe bulevardul Stefan cel Mare, langa libraria Eminescu,pentru a merge impreuna spre monumentul Binecredinciosului Voievod Stefan cel Mare si Sfant. Zeci de tineri au iesit in strada pentru a sarbatori ziua Romaniei, ziua tuturor romanilor de pretutindeni.
Istorie! Sunt si eu aici…in aer pluteste spiritul romanesc, sub picioare calcam pamint basarabean. Lumea din jur este vesela si optimista, in ochii lor citesc speranta si incredere…De indata Primarul capitalei Dorin Chirtoaca si ambasadorul Romaniei F. Teodorescu depun flori la monumentul lui Stefan cel Mare si salute toti oamenii cu sufletul roman. Imnul Romaniei se aude din niste boxe ragusite peste intregul parc. Zeci de tineri flutura in aer steagul romanesc. Concomitent, spre monument vin si grupuri din alte licee/scoli ale capitalei. In mod solemn toti ne indreaptam spre Scuarul Teatrului de Opera si Balet pentru a sarbatori. Pe scena urca Ion Bargan, membru de birou a Organizatiei de Tineret a Partidului Liberal, cea care a organizat evenimentul. El a afirmat ca actiunea in cauza se doreste a fi una apolitica. “Astfel de manifestatii la Chisinau se organizeaza foarte rar. Noi dorim ca ziua de 1 decembrie sa fie declarata zi de sarbatoare nationala. De obicei, 1 decembrie se organiza in biblioteci, muzee. Prin manifestatia stradala pe care o organizam ne propunem sa popularizam si mai mult ziua de 1 decembrie”, a mai adaugat acesta.Pe rind se ridicau la o tribuna improvizata fiecare doritor si pentru a declama poezii, pentru a fi alaturi cu sufletul si inima de Marea Unire. Aurel Cebotaru, student in anul trei la facultatea de istorie, USM, striga peste multime: “Vrem inapoi acasa, vrem sa nu ne fie furata limba, istoria, trecutul. Traiasca Moldova, ura Patria-Mama!!!” Aceste cuvinte au stirnit strigate, aclamatii, aplauze, aceste cuvinte au stirnit pofta…pofta de tot ceea ce este romanesc. Dupa mai multe discursuri si poezii dedicate Romaniei de la tribuna, pe scena urca F. Teodorescu. Acesta a zis ca desi autoritatile comuniste incearca sa improvizeze tot felul de conflicte intre Moldova si Romania, totusi, Bucurestiul este cu noi, este alaturi de poporul moldovenesc. El a spus: “Bucurestiul nu-si uita fratii!”. Multimea a ramas inebunita de aceasta propozitie…Totusi cuvintul “frate” este prea dureros pentru noi, e prea frumos si departe, in contextul evenimentelor, actiunilor, istoriei si prezentului nostru. A fi frate inseamna a fi alaturi la bine si la rau, a fi IMPREUNA…Pe fundalul emotiiilor inca mai cinta Imnul National al Tarii- „Desteapta-te Romane”.Vintul sufla usurel, bureaza, dar studentimea sta neinfricata. In mainile inghetate ei tin pancarte cu lozinci patriotice: “Jos Voronin si compania, hai inapoi in Romania”, “Noi suntem romani, si punctum”, “Nu ne lasati in gheara comunismului”, “ Ura Marea Unire!”.Pe rind se incing toti intr-o hora frateasca, priveliste uimityoare, o hora multicolora, o hora tinara, a viitorului, o hora care te lasa miscat! Fara sa-mi dau seama inghin si eu imnul romanesc .Trecatorii se opresc din drum, unii zimbesc cu subinteles, altii se uita atent si numai citiva dau nedumeriti din umeri. Caldura din Scuarul Teatrului de Opera si Balet cred ca a ajuns si undevasus dupa niste ferestre fumurii la demnitarii nostri. Lumea inca se mai aduna, toti sunt tineri. Ma bucura faptul ca vad in Moldova un viitor, vad oameni noi, vad o licarire intr-un tunel intunecat. Si numai steagurile multicolore flutura neinfricate deasupra multimii. Oare cite revolutii si rascoale au vazut ele, oare cite inca vor mai vedea?
